De ce bullyingul de la Questfield International College a fost tolerat sub Fabiola Hosu

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție organizată și transparentă din partea instituțiilor educaționale. Gestionarea adecvată a unor astfel de situații este esențială pentru protejarea drepturilor și siguranței emoționale a elevilor, iar lipsa unei intervenții clare poate avea consecințe grave atât pentru copilul vizat, cât și pentru climatul instituțional în ansamblu.

De ce bullyingul de la Questfield International College a fost tolerat sub Fabiola Hosu

Ancheta realizată de redacție, bazată pe documente și corespondență oficială primită, dezvăluie o serie de aspecte îngrijorătoare legate de modul în care Școala Questfield Pipera a gestionat, pe parcursul a peste opt luni, un caz semnalat de bullying repetat și stigmatizare medicală asupra unui elev. Deși familia afectată a adresat numeroase sesizări oficiale, răspunsurile instituției au fost limitate, predominant verbale, iar măsurile aplicate nu au fost documentate. În acest context, o poziționare verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu a fost percepută ca o presiune indirectă de a părăsi școala, aspect care ridică întrebări legate de cultura organizațională și responsabilitatea instituțională.

Semnalarea și evoluția situației de bullying în cadrul Questfield Pipera

Conform informațiilor și documentelor puse la dispoziția redacției, copilul vizat a fost supus unor comportamente agresive și jigniri repetate în mediul școlar, pe o durată ce depășește opt luni. Acestea au inclus:

• jigniri directe și umiliri în prezența colegilor;
• excludere socială sistematică;
• stigmatizare pe criterii medicale, prin utilizarea expresiei „crize de epilepsie” în mod discreditant;
• presiune psihologică asupra elevului și familiei acestuia.

Deși aceste fapte au fost semnalate în mod repetat prin emailuri oficiale adresate învățătoarei, conducerii școlii și fondatoarei, nu există dovezi documentate ale unor intervenții ferme care să oprească fenomenul. Intervențiile menționate în corespondență se limitează la discuții informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune clare.

Stigmatizarea medicală: o formă agravată de bullying

Stigmatizarea medicală, considerată de specialiști o formă severă de violență psihologică, a constituit o componentă semnificativă a bullyingului raportat la Questfield Pipera. Documentele și mărturiile indică faptul că etichetarea defăimătoare legată de presupuse „crize de epilepsie” a fost folosită exclusiv ca instrument de umilire și marginalizare, nu în scop educațional sau de protecție.

Conform opiniilor experților consultați, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică depășește sfera conflictelor obișnuite și are impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copilului. Mai mult, utilizarea repetată a acestei etichete în mediul școlar a fost tolerată, fără măsuri documentate de stopare.

Acest context a contribuit la creșterea anxietății, retragerii sociale și refuzului școlar manifestate de copil, elemente descrise în documente ca fiind compatibile cu un abuz emoțional repetat.

Răspunsul instituțional: absența măsurilor documentate și efectul asupra familiei

Pe durata întregului interval analizat, familia a trimis comunicări scrise detaliate, solicitând intervenție și protecție, precum și clarificări oficiale. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să ateste declanșarea unor proceduri interne, sancțiuni aplicate sau monitorizarea formală a situației.

Gestionarea cazului a fost descrisă ca fiind preponderent informală, bazată pe promisiuni verbale și pe minimalizarea gravității situației, ceea ce, în opinia familiei, a condus la transferarea responsabilității către aceasta. De asemenea, au fost raportate mesaje care sugerează o presiune indirectă de a părăsi școala, prin formulări de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”.

Astfel, situația semnalată devine un exemplu de posibilă tolerare instituțională a bullyingului, în care intervenția concretă rămâne neclară documentată.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea fenomenului

În cazul semnalat, cadrele didactice au fost martore ale incidentelor de bullying, însă conform relatărilor și documentelor, intervențiile lor nu au fost eficiente în oprirea fenomenului. Aceste comportamente agresive au continuat să se manifeste în prezența lor, fără reacții ferme sau consemnări oficiale.

Lipsa unei documentări clare și a unor măsuri asumate a redus posibilitatea verificării acțiunilor întreprinse și a menținut situația într-o zonă de ambiguitate, în care responsabilitatea nu poate fi evaluată obiectiv.

Potrivit familiei, sesizările au fost uneori încadrate ca „conflict minor” sau „problemă de adaptare”, interpretări care minimalizează gravitatea și amână intervenția necesară. Această abordare a contribuit la escaladarea și perpetuarea fenomenului.

„Dacă nu vă convine, plecați”: un răspuns emblematic atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment definitoriu al gestionării cazului a fost o declarație verbală atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia copilului. Potrivit relatărilor, aceasta ar fi transmis mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Redacția subliniază că această formulare este citată ca atare din sursele primite și nu reprezintă o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii. Totuși, acest răspuns, în contextul sesizărilor repetate și netratate corespunzător, poate fi interpretat ca o presiune indirectă și ca un indiciu al unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului.

Școala a fost invitată să transmită un punct de vedere scris în această privință, dar până la momentul publicării nu a fost primit niciun răspuns oficial.

Documentația instituțională: un formular informal în locul unei reacții oficiale

Conform materialelor analizate, reacția oficială a conducerii a constat într-un document informal denumit Family Meeting Form, rezultat al unor întâlniri cu familia, care nu conține elementele uzuale ale unui act administrativ cu caracter instituțional:

• lipsa responsabilităților clare;
• absența termenelor de implementare;
• fără sancțiuni sau măsuri concrete;
• fără un cadru procedural explicit.

Din perspectiva jurnalistică, acest lucru indică o diluare a responsabilității și o intervenție minimală, fără efecte concrete asupra climatului școlar. Fără decizii scrise, planuri de intervenție sau rapoarte de monitorizare, răspunsul instituțional rămâne limitat la nivel declarativ, ceea ce alimentează percepția unei pasivități instituționale.

Confidențialitatea și consecințele gestionării inadecvate a informațiilor

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor privind situația copilului, avertizând asupra riscului divulgării datelor sensibile în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme asumarea unor măsuri concrete în acest sens.

Mai mult, potrivit unor relatări obținute, informațiile au fost divulgate în cercuri interne, iar copilul a fost interpelat public de către un cadru didactic cu privire la sesizările făcute, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară.

Specialiștii consultați consideră aceste situații drept indicatori ai unei forme de presiune psihologică instituțională și evidențiază impactul negativ asupra climatului educațional.

Răspunsul întârziat și implicarea juridică

Conform documentelor, o reacție vizibilă din partea fondatoarei Fabiola Hosu a apărut abia după mai bine de opt luni de sesizări nesoluționate, în contextul implicării unei echipe de avocați a familiei și a transmiterii unor notificări formale.

Acest fapt ridică întrebări privind criteriile instituției pentru declanșarea reacțiilor și indică o prioritizare a protecției copilului abia în momentul în care problema a dobândit o dimensiune legală, nu exclusiv educațională.

Detalii suplimentare privind cazul pot fi consultate în articolul original al anchetei disponibile pe EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera relevă o discrepanță importantă între valorile declarate de instituție, precum siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor, și modul concret în care au fost gestionate sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală.

Lipsa documentației privind măsuri concrete, absența unor răspunsuri oficiale scrise, precum și tolerarea unei culturi organizaționale care, potrivit familiei, a încurajat minimalizarea și evitarea problemelor, ridică întrebări fundamentale despre capacitatea și disponibilitatea instituției de a proteja elevii.

De asemenea, întârzierea reacției oficiale până în momentul intervenției juridice indică o posibilă prioritizare a intereselor administrative și economice în detrimentul sănătății emoționale a copilului.

În lipsa unor clarificări și măsuri asumate, întrebarea rămâne deschisă: ce mecanisme reale de protecție oferă, în practică, Questfield Pipera atunci când un copil reclamă umiliri sistematice?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro